Buna dragi prieteni,
Bine ati venit pe aceasta pagina. Am ajuns si in punctul in care sa va vorbesc despre aceste stari inaltatoare de constiinta. Sincer, de cand am inceput seria articolelor <niveluri de constiinta> mi-am dorit sa scriu despre Iubire si Iubire Neconditionata calibrate de David Hawkins la 500-599.
Daca sub nivelul 200 omenirea se confrunta cu emotii negative, intre 200-400 emotiile incep sa devina pozitive intr-un mod progresiv, peste 400 logica si ratiunea triumfa in fata emotiilor, la nivelul 500 deja avem parte de un nou salt unde atractia pentru frumusete si pace interioara devine un stil de viata!
”Iubirea serveste, in timp ce Eul cauta sa fie servit.” (D.H)
„Nivelul 500 este caracterizat de dezvoltarea unui camp energetic ce devine in mod progresiv neconditionat, neschimbator si permanent. El nu fluctueaza pentru ca sursa lui aflata in insasi persoana care iubeste nu este dependenta de factori exteriori.”(D.H)
A iubi este o stare de <a fi> , un mod de a te raporta la lume prin iertare, atentie si implicare. Vorbim aici de Iubirea izvorata din inima nu din minte, de fapt singura care exista. Iubirea nu ia nici o pozitie, ea este incluziva, in acest moment oamenii scapa de iluzia ca sunt separati unii fata de ceilalti. Ea este blajina si sustine viata, in orice forma a ei, care bineinteles este sursa adevaratei fericiri.
Barierele ridicate in calea acestui nivel apar doar din instinctele animalice, odata integrate omul va putea merge mai departe pe o treapta superioara a evolutiei.
Daca la nivelurile inferioare Iubirea era conditionata si posesiva, plina de pasiune, romantism si dorinta, care bineinteles dau nastere la gelozie, furie, crize si crime, in acest prag Iubirea este disponibila oriunde, ea devine un mod de a relationa cu viata, este gasita in fiecare situatie (chiar si una neplacuta), ea nu cauta sa castige nimic neavand nici un fel de nevoi. Cu cat oferi mai multa, cu atat vei primi si mai multa!
Cu cat vei renunta mai mult la tendinta de a judeca si la a mai cere ceva de la altii cu atat va spori aceasta energie. Daca vrei sa avansezi spre Iubirea neconditionata e nevoie sa abandonezi ideea de atasament pozitiv.
IUBIREA NECONDITIONATA ( Bucuria si Extazul)
Pe masura ce Iubirea devine tot mai neconditionata ea incepe sa fie perceputa ca Bucurie interioara, acea senzatie despre care vorbesc Maestrii Spirituali, acel moment in care afli ca tu esti TOT, astfel nu mai ai nevoie de nimic din exterior sa iti confirme aceasta stare.
Acest nivel (540) este cel al vindecarii si al grupurilor spirituale de ajutor (ex. alcolicii anonimi).
Peste pragul 540 deja incepe nivelul Sfintilor, Vindecatorilor, Maestrilor.
Caracteristicile acestui camp energetic sunt o rabdare imensa dar si o atitudine pozitiva fata de viata. Emblema acestei stari este compasiunea.
Lumea vazuta de cei care au atins acest nivel este descrisa ca o frumusete nesamuita in care perfectiunea creatiei este prezenta oriunde. Totul este vazut ca fiind o expresie a Iubirii si a Divinitatii. Lucrurile se intampla fara efort si cu multa sincronicitate.
Pentru a atinge acest nivel sunt necesare mijloace simple, aplicate continuu, cu toate acestea doar 0.4% din populatie reuseste sa o faca. Cei ajunsi aici au demonstrat un simt al responsabilitatii fata de ceilalti iesit din comun.
Extazul (>575) devine o practica zilnica, iti este imposibil sa mai faci parte din lumea obijnuita, poti sta fara sa dormi sau sa mananci ore intregi (instinct animalic), te pierzi in creatie sau meditatie timp indelungat. Conexiunea cu Divinitatea este cea care te incarca si iti tine corpul fizic viu. Totodata sunt foarte frecvente calatoriile in astral.
Intalnim aici persoane capabile sa vada la distanta, clarvazatori sau oameni care sunt capabili de miracole si vindecari.
Depasirea acestui nivel presupune abandonarea tuturor atasamentelor inclusiv responsabilitatea fata de ceilalti si depinde de disponibilitatea de a abandona totul lui Dumnezeu!
Pana la acest nivel (si chiar mai sus) poate ajunge fiecare dintre noi. Nu sunt vorbe mari, este o realitate cat se poate de palpabila. Imi vine in minte o povestioara din filmul cu Noe (nu stiu exact sursa si nume), in care Noe il intreaba pe Dumnezeu (dupa ce trecuse potopul), intr-un mod oarecum ironic : „Doamne de ce nu ne-ai facut ingeri?” , iar Dumnezeu ii raspunde: „Pentru ca voi sa va dati silinta sa ajungeti acolo!”
Suntem atat de prinsi in cotidian, in griji si suparari, in frica si furie, apatie si rusine incat am uitat unde putem ajunge de fapt! Ne traim viata in supravietuire si lupta-sau-fugi precum animalele, cand de fapt am fost creati si suntem capabili de mult mai mult.
Totul incepe cu un „putin” facut in fiecare zi : astazi imi iert vecinul, maine imi asum responsabilitatea ca partenerul/a m-a inselat, poimaine renunt la a-mi cumpara ceva si daruiesc acea suma cuiva care are intr-adevar nevoie, in alta zi practic recunostinta, in alta zi meditez si trimit iubire si compasiune tuturor persoanelor care m-au facut sa sufar, in alta zi ma deconectez de tot pentru 2 ore si stau doar eu cu mine…Cu astfel de pasi micuti putem ajunge sa traim viata in BUCURIE interioara, de dimineata de cand deschidem ochii pana seara cand mergem inapoi in pat.
Stiu ca tot ce am spus mai sus poate parea o viata lipsita de „distractii” dar, numai un om care nu a trait niciodata bucuria si extazul poate afirma lucrul acesta!
„Rar este sa te nasti ca fiinta umana, inca si mai rar este sa auzi de Iluminare dar cel mai rar este sa o urmezi.” (Buddha)
Cu iubire si daruire,
Eu, Romina