Buna dragi prieteni,
Am revenit! Sau am re-inviat, as mai adauga 🙂
Mi-a fost foarte dor de voi, implicit si de acea parte din mine care scrie cu bucurie si daruire.
Sunt gata sa imi reiau activitatea, sa va impartasesc din ce am mai invatat si aplicat in viata mea, asa cum v-am obijnuit si pana acum.
Nu am mai scris de pe data de 16 noiembrie 2020. Exceptand scrisul in Jurnal, care este pentru mine precum un dus spiritual sau sufletesc. Este ca o responsabilitate pe care o am fata de cei din jurul meu de a nu imprastia „rahatul”(scuzati expresia) din interiorul meu catre orice din exterior. Asa ca aleg sa il scriu pe foaie de fiecare data cand simt nevoia, astfel ies in lume cu mai putina mocirla de aruncat 🙂
Revenind la ideea ca nu am mai scris de 3 luni de zile…
Nu am simtit ca pot sa o fac. In afara de faptul ca fizic mi-a fost imposibil, psihic am fost „in grafic” dar, asta pentru ca mi-am investit toata energia si vointa in activitati care sa ma pastreze pe o panta pozitiva si optimista.
Am mai spus eu ca toata treaba asta cu dezvoltarea personala tine foarte mult de practici zilnice si disciplina si mai putin de filozofie si meditat la nemurirea sufletului ( bune si ele cand e cazul).
Mi-am dat seama in aceasta perioada de lenevit, mancat si facut maraton de seriale ca atunci cand intrerupi ceva este destul de dificil sa iti convingi creierul sa se re-apuce de treaba. Pentru ca desi au fost doar 3 luni, lumea se schimba cu o viteza enorma in fiecare secunda si am rupt oarecum contactul cu ceea ce simteam eu ca lasasem in spate. Mi-am intrerupt si lucrul cu clientii 1 la 1, asa ca am avut un motiv in plus sa ma gandesc de unde ar trebui sa incep.
Dar, cum viata ne arunca in joc atunci cand e necesar si cum ea stie mai bine cand e momentul cel mai potrivit pentru „ceva”, asa s-a intamplat si in cazul meu.
Astazi am aflat ca ESTI O MINUNE VIE este gata tiparita, iar maine o voi primi deja acasa (bine, o va primi mama in Romania, va mai dura putin pana cand o voi strange propiu-zis la piept!)
Acesta a fost imboldul meu de a veni astazi cu un nou articol in fata voastra. M-a coplesit o responsabilitate uriasa de a ma intoarce sa va fiu alaturi in acest proces al descoperirii si intelegerii de sine.
Tocmai mi-am dat seama ca de 423 de cuvinte tot vorbesc despre pauza mea de a mai scrie dar, nu v-am spus motivul pentru care a fost necesar sa lipsesc. Poate multi dintre voi au aflat insa deja de pe paginile mele de socializare. Ei bine, pe 15 noiembrie am aflat ca sunt insarcinata. Pentru cei care nu stiu mai am un baiat Theodore care pe 26 februarie implineste deja 3 ani si jumatate. Sincer, dupa ce l-am nascut pe el am crezut ca va fi singurul nostru copil. Nu simteam ca mai e/am nevoie de inca unul 🙂
Pur si simplu am avut mereu senzatia ca el este suficient si ca nu il pot imparti cu nimeni. Sotul meu in schimb mereu a spus ca Theo are nevoie de un fratior sau o surioara, asa ca se pare ca de data aceata el a fost cel care a avut dreptate.
Cum spuneam, Universul stie mai bine cum e necesar sa decurga viata, si desi gandurile si actiunile noastre nu sunt mereu in concordanta cu ce stie EL ca e necesar, trebuie sa recunosc ca El este cel care castiga. Iar eu ma simt foarte confortabil in a pierde in fata Universului si a Legilor Divine 🙂
Asadar, nu a fost un copil planuit dar, este un copil primit in familia noastra cu acceptare, iubire si daruire. Ne simtim inca o data Binecuvantati!
Trebuie sa recunosc insa, ca acea latura a personalitatii mele responsabila cu „a-si face griji” a avut ceva de munca. Imi era teama ca nu voi simti la fel de multa iubire si grija cum am simtit fata de Theo. Totodata nu vroiam ca Theo sa fie gelos, sau bebe sa fie gelos. In mare, nu stiam daca voi putea sa ii ofer acea parte din mine pe care i-am oferit-o lui Theo in totalitate.
Nu vroiam ca fiind al doilea venit in sistemul nostru familial, bebe sa simta lucrul acesta si sa-i creeze frustrari pe mai tarziu.
Stiam ca aceste temeri vin si din faptul ca eu le-am simtit pe pielea mea ca si copil, fiind al doilea in viata parintilor mei (gasiti in carte informatii despre copilaria mea), si pur si simplu istoria nu trebuia sa se repete!
Dupa ce vreo 2 saptamani am scris in jurnal despre toate gandurile acestea care ma macinau, la un moment dat am simtit ca pur si simplu m-am eliberat. Am stiut ca toate aceste temeri nu se vor materializa atata timp cat eu nu voi lasa sa se intample asta.
Am constientizat in acel moment ca pot sa mai fac inca 7 copii, voi sti sa ofer fiecaruia locul lui in viata mea. Cum Iubirea exista si curge prin mine ca un izvor nesecat, ideea ca nu voi avea suficienta pentru inca un copil suna deja penibil. Nu numai ca va beneficia de tot ce a primit Theo, va primi mult mai mult decat atat in conditiile in care si bebe va veni cu portia lui de Iubire si stiti cum ea creste cand celalat ofera si tot asa.
Astazi toate temerile mele au disparut pentru ca stiu ca pentru asta am fost creata ca si femeie – sa daruiesc, sa ingrijesc, sa pup, sa mangai sa iubesc! Toata energia vietii curge prin mine iar faptul ca eu ajung sa o dau din ce in ce mai departe nu imi aduce decat implinire si recunostinta.
Recunostinta in primul rand unui alt suflet care m-a ales ca mama. Abia astept sa te tin in brate!
Va spuneam in titlu ca am si o surpriza pentru voi. Asadar, ESTI O MINUNE VIE este in sfarsit pregatita sa stea pe rafturile bibliotecilor voastre!!!! Cei interesati de achizitionarea ei imi pot lasa mesaj la romina@te-inteleg.ro iar eu revin cu detalii! Cartea costa 48 de Ron.
Cu iubire,
Romina Varasteanu
P.S Pentru cele care sunteti mame pentru a doua oara m-ar bucura sa aflu cum a fost experienta asta pentru voi. Ati avut temeri? Ati simtit aceeasi bucurie ca si prima data? M-ar incanta mesajul tau!