Bine v-am regasit,
Asa cum v-am promis saptamana trecuta, revin cu un nou articol in care imi propun sa continuam discutia despre cel mai important aspect al vietii noastre – copilul interior.
”Copilul interior este suma experientelor noastre, bune si rele, intiparite in copilarie pe care le-am trait alaturi de parintii nostri dar, si de alte persoane importante din viata noastra.”(Anca Maftei)
La finalul acestui articol veti dobandi cunoasterea si ustensilele necesare pentru a incepe sa vindecati acolo unde simtiti ca doare. Va sunt alaturi pe parcursul acestui proces, asa ca daca aveti intrebari sau simtiti nevoia de ghidare, va rog nu ezitati sa imi scrieti.
O sa va spun inca de la inceput ca daca incepeti aceasta munca interioara, cel mai probabil va veti confrunta cu piedici sau dificultati, asta pentru ca in momentul in care incepeti sa curatati vor iesi la suprafata rani si traume pe care poate le-ati uitat sau nici macar nu stiati de existenta lor.
Ne-au mai ramas de data trecuta doi pasi pe care am promis ca ii vom aborda astazi, si anume:
- metode prin care ne putem conecta cu copilul interior
- ce relatie sa avem cu el, odata recunoscuta prezenta lui in viata noastra
Primul pas in vederea vindecarii acestui aspect interior, este acela de a-i recunoaste prezenta in viata fiecaruia dintre noi si de a ne angaja in cunoasterea acestuia. Sunt o gramada de meditatii ghidate pe care le puteti gasi gratis pe internet, care va pot indruma in acest proces, eu insa, va recomand ca prima interactiune pe care o aveti cu copilul vostru interior, sa fie printr-o discutie libera. Pur si simplu puteti inchide ochii si sa ii spuneti: „pentru prima data iti recunosc prezenta in viata mea, acum imi dau seama ca faci parte din mine, imi pare rau ca te-am ignorat in toata aceasta perioada, imi pare rau ca te-am indepartat prin absenta mea, dar, acum sunt aici cu tine”.
Veti vedea ca in momentul in care incepeti sa discutati cu el, cuvintele vor veni de la sine, nu trebuie sa va faceti griji ca nu stiti ce sa ii spuneti. Nu trebuie sa va imaginati nimic, pur si simplu admiteti si spuneti cu voce tare ca pentru prima data ii recunoasteti prezenta in viata voastra.
Al doilea pas este momentul in care va dati voie sa il priviti cu infinita compasiune si iubire in vederea apropierii de el. Adica va puteti adresa astfel: „Imi pare rau ca nu ti-am fost aproape, te rog sa ma ierti stiu ca te-am ranit, te iubesc si imi doresc (daca imi permiti) ca de acum incolo relatia noastra sa fie diferita. O relatie bazata pe incredere in care eu iti ascult dorintele si le privesc cu iubire!
Nu uitati, e important sa realizati ca acest copil interior este ranit. Tocmai de aceea trebuie sa ii vorbiti cu intelepciune si iscusinta. As vrea sa va imaginati ca aveti un copil mic pe care il lasati sa stea seara la desene pana la ce ora vrea el. Nu are parte de nici un fel de disciplina in viata lui. Il lasati sa manance ce vrea, sa se uite la ce vrea si cat vrea. Acum imaginati-va ca de astazi va duceti la el si ii spuneti: „Ok dragul meu copil, de acum incolo vei merge la somn la ora 9pm in fiecare seara, desene ai voie sa vezi doar 2 ore pe zi, in fiecare zi la praz vom manca supa si nu ai voie decat un dulce pe zi. Cum credeti ca va rectiona copilul la noile reguli? Se va opune, normal!
Acelasi lucru se intampla si cu copilul din sufletul vostru. Toate programele pe care el si le-a format pe parcursul anilor nu au fost decat modalitati de a se proteja pentru a creste in siguranta. Nu aveti cum sa va treziti peste noapte si sa ii (va) spuneti ca de acum veti face lucrurile diferit. Tocmai de aceea e nevoie de compasiune si multa vigilenta!
Al treilea pas este acela in care va asumati rolul de parinte si protector al copilului interior! Din acest moment incepe VINDECAREA si este un proces care din punctul meu de vedere nu se termina niciodata. Da, problemele vor fi mai putine si mai usoare dar, ele vor exista intotdeauna. Asta pentru ca suntem oameni si oricat de multe ore de terapie vom face sau la oricate cursuri am participa, intotdeauna vom atrage persoane in viata noastra care sa puna degetul pe o rana, mai mica sau mai mare. In momentul in care nu vom mai atrage astfel de persoane si nimic din ceea ce se intampla in jurul nostru nu ne va mai afecta, in acel moment consider, ca ne-am terminat treaba pe pamant! Nu uitati ca inclusiv Iisus a avut momente de cumpana, momente in care s-a retras in post si rugaciune pentru ca simtea suferinta in inima lui.
Ce relatie sa aveti cu copilul vostru interior? De acceptare si de asumare a responsabilitatii de parinte si pentru lucrurile cu care alegeti sa il „hraniti” de acum incolo. Carl Gustav Jung spunea ca : ”adevarata terapie incepe doar atunci cand pacientul realizeaza ca in calea lui nu sta mama sau tatal sau, ci el insusi.” Singurul lucru care trebuie sa ne intereseze este realizarea ca aceasta relatie pe care o claditi acum cu partea ranita din voi este singura care conteaza in viata aceasta. Pentru ca atunci cand invatam sa ne cunoastem, sa stim cum reactionam in situatii diferite, cand ne privim cu dragoste si compasiune, in acel moment orice relatie din jurul nostru va functiona frumos. Iar atunci cand vom atrage o persoana cu care nu putem sa avem o relatie armonioasa sa ne ASUMAM ca am atras acea persoana in viata noastra pentru a mai vindeca ceva in interiorul nostru. De fiecare data cand mai vindecam cate ceva devenim mai apropiati de sinele nostru divin. De particica aceea din noi care arde de nerabdare sa se faca cunoscuta. De fiecare data cand accepti si vindeci o trauma, te eliberezi, te transformi si mai stergi putin din ”praful care s-a asezat pe lumina din interiorul tau.
”Cand devii parintele copilului tau interior si ii oferi ceea ce nu ti-au oferit parintii, rudele, prietenii, la timpul potrivit, copilul capata incredere, se linisteste, nu se mai agita, se simte ascultat, iti permite sa preiei controlul si usor, usor, dispare ca si aspect separat al tau si devine parte integrata din cine esti tu acum.”(Cristina Tomescu)
Dar, lucrul acesta e posibil doar prin asumare. Imi pare rau, stiu ca ma tot repet si cred ca nu exista articol in care sa nu vorbesc despre asumarea responsabilitatii insa, credeti-ma doar de voi depinde calitatea vietii pe care o traiti. Puteti alege sa fiti o victima (a sotului, a sotiei, a sefului, a stramosilor…), sa judecati, sa criticati si sa considerati Universul nedrept pentru tot ceea ce v-a dat sa traiti, sau puteti sa va debarasati de aceste credinte limitative sa va luati de manuta copilul interior si sa porniti la drum. Va garantez ca minuni se vor produce in viata voastra!
Ca si tehnici de vindecare a copilului interior, sunt meditatia, rugaciunea, terapia…Eu personal rezonez foarte bine cu terapia iertarii prin Ho’Oponopono( Imi pare rau/ Te rog sa ma ierti/ Multumesc/ Te iubesc).
Daca nu ati auzit de ea va indemn sa dati un search pe google. Poate chiar voi scrie un articol despre aceasta tehnica. Totodata ma gandesc sa inregistrez o meditatie care pentru mine functioneaza foarte bine. Ati fi interesati?
Dar, nimic nu va functiona fara vointa si „foame” de a va vindeca si de a trai o noua viata. Daca inca va treziti dimineata cu mentalitatea ”merge si asa” va garantez ca nimic din tot ceea ce veti incerca nu va functiona. Nu dati banii pa carti, cursuri, terapii fara sa simtiti in inima voastra ca e nevoie de o schimbare. De cele mai multe ori lucrul acesta se intampla cand ajungeti deja in ”iad”. Daca inca nu ati ajuns inseamna ca nu ”doare” suficient de tare incat sa fie NEVOIE de vreo schimbare.
TU alegi, dar, da-mi voie sa iti spun inca un lucru: cu cat amani mai mult cu atat mai mare va fi suferinta!
Cu iubire,
R,
P.S Lasa-mi un comentariu te rog si spune-mi cum ti s-a parut articolul de astazi. Tu cu ce traume te confrunti?