Dragii mei,
Asa cum v-am promis data trecuta, continuam sirul articolelor legate de relatii, iar astazi vreau sa abordam un subiect intens – IUBIREA.
Poate vi se pare un subiect care nu se discuta ci se simte, si va dau perfecta dreptate dar, totodata trebuie sa va spun ca este un sentiment care se invata.
Din pacate educatia noastra despre iubire nu prea exista in ideea in care am invatat ce inseamna iubirea de la parinti si bunici care au fost crescuti intrun mediu mai comunist asa ๐
Iubirea se invata prima si prima data in copilarie. Daca ati citit informatiile despre mine stiti ca am fost crescuta de bunica mea, ea a fost singura din partea careia am simtit iubire neconditionata. De la restul persoanelor din jurul meu am simtit ca trebuie sa ofer ceva, sau sa fiu intrun fel pentru a merita iubirea lor. Inclusiv de la parintii mei; trebuia sa fiu cuminte, sa iau note mari, sa-i fac mandri de mine, doar atunci puteam sa spun ca sunt iubita. Va dati seama ca fiind crescuta cu credinte de genul acesta, relatiile mele au fost tot timpul un schimb ca la targ – te iubesc doar daca imi oferi ceva si invers. Increderea in mine a fost stirbita, tocmai pentru ca trebuia sa ofer ceva pentru a ma simti iubita. De aici nu a fost cale lunga pana la gelozii si posesivitate.
Pentru ca si parintii si bunicii mei aveau grija multa de mine sa fiu mancata, sa am haine, sa am caiete, sa nu-mi fie frig… pentru mine iubirea inseamna cand cineva are grija de tine. Asa m-am indragostit de sotul meu care daca deschidea un geam imi aducea mie mai intai un hanorac, stiindu-ma mai friguroasa ๐
Fiecare are un limbaj al iubirii si o sa vorbim intrun articol separat despre acest subiect deoarece este foarte important pentru o buna comunicare in cuplu. Limbaj al iubirii inseamna ca fiecare simte iubirea in feluri diferite in functie de cum a invatat. Daca la mine e grija la altcineva poate sunt cadourile, mangaierile, timpul petrecut impreuna…
Primul lucru care m-a socat cand am inceput sa invat despre iubire( acum vreo 7 ani) a fost ca iubirea nu e egoista, in dragoste nu ceri si pretinzi lucruri, ba din contra, oferi si il ajuti pe celalalt sa creasca. In cartea sa Drumul catre tine insuti, M Scott Peck defineste iubirea :” vointa de a-ti extinde sinele in scopul de a nutri cresterea spirituala propie sau a altuia”.
In general cerem tot timpul de la partener ceva: ” daca ma iubesti nu te duci la fotbal, daca ma iubesti nu iesi cu colegii”… si tot asa. Sunt lucruri pe care si eu le-am cerut si mi se parea perfect normala atitudinea mea, doar de-asta aveam o relatie! Exact schimbul din targ de care vorbeam mai sus. Tot cerand lucruri de la partener, ajunge la un moment dat sa nu mai aiba de unde sa-ti ofere si atunci incepe cearta.
Pentru a avea ce oferi si a-l ajuta pe celalalt atunci cand e gol, trebuie sa fim noi plini de iubire pe dinauntru. Adica sa ne luam iubirea din alta parte. Din hobby-uri, din activitati care ne relaxeaza, de la parinti, prieteni. Doar atunci ai iubire de dat. Cuplurile fac o mare greseala atunci cand se izoleaza de exterior, renunta la prieteni si la activiatati pe care le faceau cu drag. Ajung sa se suga de energie unul pe celalat si cand nu mai au nimic de oferit apare cunoscuta problema:” tu nu ma mai iubesti.”
Dar voi pe voi va iubiti? Ii cereti partenerului sa va ofere timp, energie, dar voi va oferiti voua toate lucrurile astea? Va spun eu ca nu, pentru ca daca voi vi le-ati oferi nu ati mai avea nevoie sa cereti, ba din contra din surplusul vostru ati da mai departe. ” Nu putem fi o sursa de putere pana nu ne hranim propia putere.”
Din pacate cuplurile din ziua de astazi sunt flamande, rar vad un cuplu in care partenerii ofera ceiluilalt spatiu sa creasca. Tot timpul isi interzic unul ceiluilalt ceva, fara sa se gandeasca ca de fiecare data cand fac astaย sufletul celuilalt se inchide in el putin cate putin.
Fara incredere in noi nu avem cum sa avem o relatie fericita, pentru ca tot timpul vom cere validare din partea iubitului/ iubitei, doar pentru ca noi nu stim cat valoram. Vom suferi din gelozie, si credeti-ma ca e un sentiment care te orbeste si te macina ingrozitor pe interior. Am fost acolo si sunt foarte recunoscatoate ca astazi sunt impacata cu lucrul acesta. O sa vorbim intrun articol separat si despre gelozie.
Ati auzit expresiile ” esti jumatatea mea, sau tu ma intregesti, sau fara tine sunt incomplet?” Ei bine, credinte de genul acesta ne fac sa credem ca avem nevoie de cineva pentru a fi intregi, doar atunci cand ne gasim un partener suntem completi. Asta-i cea mai mare aberatie care mai vine si sub forma iubirii. Sunteti intregi si completi dragii mei, sa iti gasesti un partener cu care sa cresti, sa te dezvolti, sa te cunosti, sa lucrati la relatia voastra este absolut minunat dar asta nu insemana ca fara el va lipseste ceva. Ati fost creati un intreg, nu un puzzle cu piese lipsa.
Mi-am mai adus aminte o expresie:” nu pot trai fara tine, daca ne-am desparti lumea mea s-ar sfarsi.” Sunt sigura ca si voi ati auzit-o, si e foarte trist ca sunt persoane care ajung sa se sinucida in urma despartirilor ๐ย Asta nu e iubire dragii mei e dependenta!
” Doi oameni se iubesc unul pe celalalt atunci cand sunt capabili sa traiasca unul fara celalalt dar aleg sa traiasca impreuna”. Imi iubesc sotul enorm, dar, daca maine mi-ar spune ca este indragostit de altcineva nu as putea decat sa ii urez – numai bine! Sigur as fi trista, mi-ar fi greu sa il vad cu altcineva, as suferi, dar in nici un caz nu as crede ca viata nu mai are rost fara el. Si atunci cand m-as linisti putin, stiu ca m-as bucura ca e fericit. Suntem inainte de orice buni prieteni si nu cred ca exista relatie care sa functioneze normal fara prietenie intre cei doi!
Il iubesc ca fiinta, ca om, vreau sa fie fericit, sa intalneasca oameni noi, sa creasca, sa se simta bine cu prietenii, pentru ca atunci cand imi povesteste ca e fericit simt iubirea. Simt ca gelozia, fricile, neincrederea pur si simplu nu mai exista. Cred ca asta e iubirea, sa te simti iubit cand celalalt traieste fericirea.
Va imbratisez cu drag suflete frumoase,
R,