„Stop trying to ‘fix’ yourself: you are not broken! You are perfectly imperfect and powerful beyond measure.”(S. Maraboli)
Bine v-am regasit,
Astazi va propun sa abordam o tema care a inceput sa fie tot mai des discutata in zilele noastre. Vreau sa vorbim despre copilul interior din viata fiecaruia dintre noi si mai exact sa dezbatem urmatoarele subiecte:
- ce este copilul interior si ce importanta sa ii alocam
- situatii prin care copilul interior a fost ranit
- efectele ranilor din copilarie
- pasii prin care ne putem conecta cu el
- ce relatie sa avem cu el, odata recunoscuta prezenta lui in viata noastra
Va promit ca la finalul acestui articol veti privi viata dintr-o alta perspectiva!!!
Sunteti gata de drum?
Sa-i dam bice atunci 🙂
Ce este copilul interior?
Dictionarul Cambridge defineste copilul interior ca fiind ”partea aceea din personalitate care inca mai reactioneaza si simte ca un copil.”
Exista o parte din noi care se comporta in fata situatiilor pe care ni le ofera viata in functie de problemele inradacinate in copilarie. Unii psihologi spun ca este mintea noastra subconstienta, altii ca sunt parti din eul nostru iar altii il numesc arhetip. Nu vreau sa ne impotmolim in definitii si teorii pentru ca nu face subiectul discutiei noastre de astazi. Vreau doar sa va ganditi la acea parte din voi care a fost traumatizata si ranita in copilarie.
De multe ori noi, ca si adulti, mai ales daca am mai si citit cateva carti de dezvoltare personala, venim si ne batem cu pumnii in piept ca am facut pace cu trecutul. Spunem ca toate situatiile prin care am trecut ne-au ajutat sa devenim omul care suntem astazi, ca ne-am eliberat de traume, ca lucrand la noi in fiecare zi am uitat de ceea ce s-a intamplat in trecut. Desi este absolut minunat sa privim viata in fata fara a mai intoarce capul in spate, desi toate orele de dezvoltare personala ne-au ajutat si ne-au vindecat (partial), fara o relatie bazata pe iubire si compasiune ( in care sa fim fermi si sa detinem controlul), cu copilul nostru interior, viata nu ne va surade pentru ca trauma nu se sterge cu buretele. Desi, constient spunem ca am uitat, ea inca exista in subconstientul nostru pentru ca nimic nu se sterge de acolo.
„Acest aspect al nostru, suprimat, inabusit, va intretine in campul auric o anumita vibratie ( de frica, rusine, persecutie, vinovatie, furie, auto-critica, ura de sine, nevrednicie, judecata). Legea atractiei va face sa fie „magnetizate” spre noi anumite intamplari, circumstante, sau personaje care au un nivel de vibratie compatibil cu al nostru copil interior si il va provoca.”(Cristina Tomescu)
Copilul interior este partea din noi care a fost ranita si afectata la o varsta la care mentalul nu era format ( pana la 8-9 ani), si astfel nu a stiut cum sa gestioneze situatia traumatizanta.
Situatii prin care Copilul Interior a fost ranit
Oricat de zen si pozitiva ar fi fost viata voastra in copilarie, nu exista persoana care sa nu fi fost afectata de ceva/cineva macar o data in aceasta perioada.
Situatiile traumatizante sunt multiple si interminabile dar, o sa las mai jos o lista cu cele mai comune:
- Abuz fizic/emotional/ sexual
- Moartea cuiva drag
- Boli frecvente
- Intimidare, critica, rusine
- Dezastre naturale
- Divortul parintilor
- Violenta in familie
- Abandon
- Izolare de familie
- Neglijenta ( foamete, corp murdar)
- Lipsa afectivitatii ( mangaieri, te iubesc, imbratisari )
Dupa cum va puteti da seama lista este lunga si poate continua pentru inca doua pagini. Va spun toate lucrurile astea nu pentru a va transpune intr-o stare de suferinta ci, pentru a va face sa constientizati si sa acceptati ca toate lucrurile acestea si-au pus o amprenta asupra personalitatii adultului de astazi si va saboteaza relatiile, jobul, familia…Negarea nu ne va ajuta sa ne vindecam pentru ca repet, subconstientul retine tot!
Trebuie sa invatam sa dezactivam vibratia pe care acele amintiri traumatizante o poarta, pentru a nu mai atrage situatii/persoane in viata noastra care ”sa puna degetul pe rana”. Stati cu mine si vom invata sa facem lucrul asta impreuna! 😉
Efectele ranilor din copilarie
Aproape tot ce nu functioneaza astazi in viata voastra este pentru ca intr-un moment din copilarie cineva/ceva v-a ranit. Nu as putea sa generalizez deoarece mai sunt comportamente distructive pe care le inveti pe parcurs chiar daca ai trecut de varsta de 8-9 ani dar, daca sapam adanc, inclusiv acestea veti vedea ca isi au radacina tot undeva in copilarie.
- Auto-sabotaj
- Comportament auto-distructiv, pasiv-agresiv
- Violenta
- Gelozie
- Dependente
- Furie
- Stima de sine scazuta
- Lipsa iubirii de sine
- Iubire conditionata
- Mutilarea corpului fizic
- Cersitul emotional
- Apatie, disconfort psihic si emotional
- Barfa, ura, trufie
Din nou, lista poate continua…
Desi, am spus la inceputul articolului ca o sa vorbim si despre cum sa ne conectam cu copilul nostru interior, despre vindecare si despre relatia pe care ar fi necesar sa o avem cu el, o sa vreau sa fac lucrul acesta intr-un articol viitor, pentru ca imi doresc ca informatia sa nu fie prea multa si sa se fixeze.
As vrea sa plecati dupa citirea acestui articol cu sentimentul ca nu e nimic in neregula cu voi, sa intelegeti si sa acceptati ca sunt parti din voi care e necesar sa fie reintegrate si privite cu iubire si compasiune. Nu va mai sabotati si criticati! Indrazniti sa va oferiti iubire pentru ca meritati. Toate vocile acelea din capul vostru care va spun ca : ”nu meritati, nu sunteti suficienti, nu veti reusi, nu puteti, nu sunteti bun…”, sunt doar o forma de protectie cu care ati pornit in viata in momentul in care ati fost ranit. Sunt programe pe care le-ati invatat si dezvoltat pentru a supravietui.
In articolul viitor va voi invata cum sa spuneti STOP la acea vocea critica din capul vostru si sa porniti intr-o noua energie in viata, o energie a iubirii si acceptarii de sine!
Sunteti cu mine?
Cu iubire,
R,
P.S te rog lasa-mi un comentariu si spune-mi cum ti s-a parut articolul de astazi, si nu uita sa il distribui daca esti de parere ca ar trebui sa beneficieze si prietenii tai de aceste informatii 🙂