” Nimic nu este mai greu pe lume, dar nici nu conduce la rezultate mai uimitoare, ca incercarea de a renunta la ideea de a fi perfect si lucrul cu sine pentru a deveni tu insuti.” Anna Quindle
Bine v-am regasit,
Astazi vreau sa vorbim despre incercarile fiecaruia de a parea perfect in ochii cuiva, despre cum facem cu totii lucrul acesta, cum sa-l evitam si mai ales despre efectele pe care le are perfectionismul asupra sanatatii noastre fizice si psihice.
In weekend m-am uitat la documentarul Heal, o productie Netflix despre cat de toxic este stresul si incercarea de a baga sub pres traumele si gandurile negative. Despre oameni care s-au salvat de cancer doar prin medicina alternativa, ganduri pozitive si iubire de sine.
Este un documentar superb, vi-l recomand!
Mi-am dat seama cat de putine lucruri stim despre corpul nostru, cat de simple ar trebui sa fie lucrurile in viata noastra dar, cat de mult reusim sa le complicam.
Perfectionismul este unul dintre ele. Inclusiv eu am suferit din cauza lui, am facut mai apoi si ulcer datorita gandurilor care ma macinau in interior despre faptul ca nu sunt suficient de buna.
Va spuneam in articolul trecut ca am crescut cu ideea ca trebuie sa ofer sau sa fiu intr-un anume fel pentru a deveni demna de iubit.
Traim intr-o soccietate care promoveaza femei fatale, barbati macho, oameni care au nevoie de ultimul telefon, ultima fita de masina, case care se invart in jurul soarelui sau mai stiu eu ce. Ne este imprimata cu usurinta ideea ca doar daca ajungi sa ai lucrurile astea esti perfect!
Si cum nu toti ne permitem ultimul model Iphone, sau nu toti aratam ca cei de pe copertele revistelor, apar astfel frustrarile, sentimentele de depersonalizare, ideea ca validarea noastra ca oameni sta in acumularea de obiecte sau a arata si comporta intr-un anume fel!
Nimic mai fals!
Daca mai ai si un job sau o relatie neimplinita, va dati seama cat de usor va fi sa evadati in soccietatea asta plina de consumabile. Doar pentru a mai umple putin si de moment, golul interior.
Se promoveaza peste tot ideea ca suntem demni de iubit doar atunci cand….(vom slabi, ne vom schimba, ne vom cumpara)…
Elibereaza-te de ideea asta. Esti perfect si acceptat asa cum esti fix in momentul de fata, cu calitati si defecte. Perfectiunea nu exista. Nu va spun asta ca sa va culcati pe o ureche ca sunteti perfecti si gata!
Va spun ca sa va acceptati imperfectiunile, si sa lucrati in fiecare zi pentru a deveni cea mai buna varianta a voastra. Cel mai important lucru este ca voi sa va acceptati, daca reusiti sa faceti lucrul acesta, veti dobandi intelepciunea in viata.
Detasati-va de ceea ce cred ceilalti despre voi si primiti pretuirea de sine in viata voastra! Sa va simtiti impacati cu voi insiva, sa nu va judecati, sa nu va criticati, astea-s lucruri care ne fac viata mai usoara! Nu sa cersim dragostea si acceptarea celor din jur, in loc sa ne asumam iubirea de sine!
Niciodata nu vom ajunge sa fim perfecti in ochii celor din jur, de ce sa ne mai chinuim sa o facem?
Haideti sa nu mai pretindem ca totul e minunat in jurul nostru ca nu e asa. Viata e imperfecta, noi suntem imperfecti. Haideti sa vorbim si despre lucrurile care ne fac sa ne indopam cu junk food, sa muncim pana la epuizare, sa devenim dependeti! Sa vorbim si despre dorinta asta arzatoare de a fi acceptat si valorificat!
Asta e realitatea, de ce sa ne ascundem ca o pitipoanca sub gene false?
Sa va dau un exemplu. Eu stiu ce inseamna sa mananci sanatos, stiu de ce vitamine are nevoie corpul meu pentru o functionare optima si gatesc mancare sanatoasa in fiecare zi pentru mine si familia mea! DAR, sunt momente in care bebe e agitat ca ii dau dintii, eu n-am dormit toata noaptea, n-am reusit sa scriu articolul de saptamana asta, s-a stricat si masina de cafea, sau ma mai cert si cu sotul…singurul lucru pe care il vreau in momentul acela este sa mananc 7 prajituri si sa nu ma gandesc la nimic! Si fac asta!
Pentru ca oricat de multe as sti despre mancat sanatos, nu sunt perfecta, si mai mult de toate accept lucrul acesta cu compasiune.
Inainte ma criticam, gandurile mele erau ceva de genul: ” nu te poti abtine, nu esti buna de nimic, dai de putin stres si gata te refulezi in mancare”.
Acum insa, gandurile mele sunt ceva de genul acesta: ” mama ce zi nebuna am avut, ziceai ca n-ai mai vazut prajituri:)))), ai fost amuzanta cum te-ai bucurat tu de ele, maine la cafea mancam doar fructe, fara muffin!”
Care gandire vi se pare mai productiva?
„Ori de cate ori suntem buni cu noi insine, noi cream un rezervor de compasiune din care se alimenteaza inclusiv alti oameni”
Dr. Brene Brown
Incercarea mea de a fi perfecta si a fi placuta de toata lumea nu mi-a adus in viata decat stres, boala si critica!
Mi-a ajuns!
Am invatat ca se poate si altfel.
Incerc in fiecare zi sa meditez, sa fiu calma, sa empatizez, sa mananc sanatos, sa nu ma cert, sa nu judec, sa fiu o mama si o sotie buna. Dar ce credeti? Uneori nu imi iese! Si ma accept asa cum sunt, cu imperfectiunile mele fara teama sa le arat si celor din jurul meu! Stiti ce e cel mai frumos?
Ca astfel si ei ma accepta si ma pretuiesc chiar si in momentele mele de stangacie!
Este atat de eliberator sa nu mai incerci sa pari altceva, sa nu te mai lupti cu tine, sa accepti viata cu imperfectiunile ei!
Tu cum te simti in viata ta?
Cu compasiune,
R,