Dragii mei,
Bine v-am regasit!
Cand am inceput acest proces al iubirii de sine, mi-am dat seama ca tragediile au incetat, dar, mai mult am realizat ca ele erau de fapt prezente in mintea mea in fiecare secunda, tocmai de aceea de multe ori le atrageam si in plan fizic! Mintea mea ma sabota prin gandire negativa, stres si gasit de vinovati in exterior.
Suferind de stres post-traumatic, de fiecare data cand ma confruntam cu o situatie mai dificila pe care trebuia sa o gestionez, creierul reptilian se activa si intram imediat pe „lupta sau fugi”. Ma agitam foarte repede, aveam senzatia aia de gol in stomac si ganduri care in nici un caz nu ma faceau sa vad situatia cu claritate. Pentru ca aveam nevoie sa ies din acea stare, ma victimizam, dadeam vina pe soccietate, sau pe oricine imi iesea in cale in acel moment :). Asta era scutul meu de protectie, pansamentul meu pentru a iesi din starea de stres. Ce nu stiam eu pe atunci este ca se creaza asa un cerc vicios prin care atrageam si mai multe tragedii si situatii nefavorabile.
Cand am inceput sa tin la mine si sa ma pretuiesc, am realizat ca tragediile sunt doar in mintea mea, cum reactionez eu la ele implica materializarea lor in plan fizic sau nu. Am decis sa privesc din exterior atunci cand apare o problema, sa ma dau un pas in spate, sa fac linste in ganduri, sa ma detasez, si sa iau decizii venite din inima nu din minte.
Tragediile au disparut doar pentru ca am incetat sa dramatizez si sa ma plimb prin viata mea precum o carpa pe care o muta vantul unde vrea el. Am preluat controlul si am decis sa actionez din iubire si cu iubire chair daca pe parcurs ma voi confrunta, inevitabil, si cu situatii nefavorabile!
Pe maine,
R,
